În ultima vreme, discuțiile despre pensii, în special cele legate de Pilonul II, au devenit tot mai frecvente. În acest context, merită să ne amintim o poveste fascinantă care leagă o cereală modestă de apariția primului stat al bunăstării.
Romanul polițist „Un buzunar plin de secară” al Agathei Christie nu este doar o intrigă captivantă, ci și o invitație la reflecție asupra simbolismului acestei cereale. Secara, originară din Turcia, a devenit un pilon al agriculturii nord-europene, fiind cultivată în zonele unde grâul nu poate supraviețui. Rusia și Polonia sunt printre principalii consumatori, dar Germania deține titlul de lider mondial la producție.
Însă, ce legătură are secară cu politică și economie? Răspunsul se află în secolul al XIX-lea, când Otto von Bismarck, cancelarul Germaniei unite, a pus bazele unei alianțe istorice între nobilimea prusacă și industriașii din Renania. Această uniune, cunoscută sub numele de „căsătoria fierului și a secarei”, a protejat atât producătorii de cereale de importurile americane, cât și industria grea de concurența britanică.
Dar moștenirea lui Bismarck nu s-a limitat la economie. El a fost și arhitectul primului sistem de protecție socială din lume. În 1883, a introdus asigurarea publică de sănătate, iar în 1889, prima pensie publică. Aceste măsuri nu erau motivate de simpatii socialiste, ci de dorința de a contracara influența mișcărilor revoluționare. Bismarck a înțeles că oferirea securității sociale este cheia stabilității politice.
Astăzi, multe țări au adoptat modele similare, finanțate prin contribuții sociale. Spre deosebire de Statele Unite, unde sistemul fragmentat de sănătate este costisitor și ineficient, țările cu sisteme unificate beneficiază de economii de scară și acces universal la servicii medicale.
Așadar, prosperitatea și stabilitatea societăților moderne au rădăcini într-o alianță politică strânsă de o cereală rezistentă și de viziunea unui cancelar care a schimbat cursul istoriei.
