La Kiev, seara de sâmbătă dinaintea Zilei Independenței, un reporter a vorbit cu o tânără care stătea lângă o fotografie a unui soldat ucis. Valentina, care lucrează în domeniul tehnicii militare, a dezvăluit povestea personală din spatele acelui chip – Roman, cumnatul ei, a murit la Bahmut după doar trei luni de pe front.
Sora Valentinei, Anastasia, a traversat o perioadă de tăcere profundă după moartea soțului ei. S-a mutat apoi în alt oraș, iar mama fetelor lucrează acum în Polonia. Tatăl, în vârstă de 57 de ani, luptă încă pe front, spunând că o face mai întâi pentru familie, apoi pentru țară.
Piața centrală a Kievului era plină de steaguri și poze ale celor căzuți în război. Tinerii se țineau de mână și vorbeau, într-o atmosferă care amintea de libertățile câștigate după 1990. În contrast cu această normalitate, războiul a transformat brusc vieți obișnuite în povesti de tragism și rezistență.
Ucraina de azi este văzută ca având una dintre cele mai experimentate armate și una dintre cele mai rezistente societăți ale Europei. Războiul a forțat o întreagă națiune să devină conștientă de prețul libertății și de puterea unității.
Pe când se lăsa noaptea, Valentina a plecat, lăsând în urmă imaginea unei tinere împovărate de o responsabilitate mai mare decât vârsta ei. Rămaser doar șoaptele și steagurile – amintiri ale celor care au dat totul nu doar pentru o țară, ci pentru viitorul propriilor familii.
