În contextul unei posibile modificări legislative privind insolvența, care prevede răspunderea personală a administratorilor, se ridică semne de întrebare cu privire la protecția antreprenorilor împotriva unor erori instituționale. Există situații în care, din cauza unor neajunsuri ale autorităților fiscale, firmele sunt obligate să plătească sume necuvenite, iar căile de remediere pot dura peste un deceniu.
Spre exemplu, o companie din domeniul construcțiilor de infrastructură a câștigat o licitație publică pentru execuția unui tronson de drum, cu un preț stabilit la 60 de milioane de lei. Din motive independente de voința antreprenorului, lucrările au început cu o întârziere semnificativă, ceea ce a generat creșteri substanțiale ale costurilor cu materialele și salariile. Compania a solicitat o majorare a valorii contractului la 90 de milioane de lei, pentru a acoperi cheltuielile reale. Beneficiarul lucrării a refuzat suplimentarea, iar firma a fost nevoită să anuleze factura și să absoarbă pierderea.
Ulterior, în urma unei inspecții fiscale, autoritățile au emis o decizie de impunere, cerând plata unui impozit pe valoarea adăugată calculat eronat la suma de 30 de milioane de lei, deși această sumă nu a fost încasată. Compania a intrat în imposibilitate de plată, a concediat personalul și a încetat activitatea. Au urmat 13 ani de procese, în care antreprenorul a demonstrat că ANAF a aplicat incorect legislația, deoarece TVA se calculează în funcție de suma efectiv încasată, nu de una estimată sau neacoperită.
Abia în 2025, printr-o procedură excepțională de revizuire, instanța a anulat decizia fiscală inițială. Însă, până atunci, firma și-a pierdut averea, proiectele și angajații. Acest caz ilustrează cum o reglementare privind răspunderea personală a administratorilor, fără excepții adecvate, poate agrava situația unor antreprenori care au acționat de bună credință și au fost victime ale unor greșeli administrative.
Este necesar ca orice modificare legislativă să țină cont de astfel de scenarii și să asigure un echilibru între prerogativele statului și protecția drepturilor firmelor. Fără o astfel de abordare, riscul de a afecta business-uri sănătoase din cauza unor proceduri greșite sau întârzieri judiciare va continua să existe.
