
În majoritatea țărilor europene, o diplomă universitară reduce semnificativ riscul de șomaj. Cu toate acestea, există o excepție notabilă: Turcia, unde persoanele cu studii superioare se confruntă cu o rată mai mare a șomajului decât media populației active. Această tendință contrară a fost evidențiată în ultimele statistici europene.
În 2024, rata șomajului în rândul tinerilor cu studii universitare a variat de la 1,4% în Cehia și Polonia până la 9,2% în Turcia. În contrast, șomajul general în Turcia a fost de 8,8%, ceea ce înseamnă că absolvenții universitari sunt puțin mai puțin angajați decât restul forței de muncă. Situația este unică în Europa, unde, în medie, persoanele cu studii superioare au șanse mai mari de angajare.
În alte țări, diferențele sunt semnificative. De exemplu, în Spania, unde șomajul general atinge 11,4%, rata scade la 6,9% pentru cei cu diplome universitare. Similar, în România, șomajul în rândul populației active a fost de 5,4%, în timp ce pentru absolvenții de facultate a fost de doar 1,9%.
Unele state, precum Cehia, Polonia și Germania, înregistrează rate foarte scăzute ale șomajului atât în rândul populației generale, cât și în cel al celor cu studii superioare. Pe de altă parte, țări precum Grecia, Serbia și Franța se confruntă cu dificultăți mai mari în integrarea absolvenților universitari pe piața muncii.
Analiștii subliniază că această discrepanță poate fi explicată prin structura economică a fiecărei țări, precum și prin adaptarea sistemului educațional la cerințele pieței. În Turcia, de exemplu, există o deconectare între domeniile de studiu și oportunitățile de angajare, ceea ce duce la o situație paradoxală în care diploma universitară nu mai reprezintă un avantaj clar.
În schimb, în țări precum România, Bulgaria și Slovacia, diferența dintre rata de șomaj a populației generale și cea a absolvenților universitari este una dintre cele mai mari din Europa, sugerând că studiile superioare rămân o cale sigură către angajare.
Aceste statistici arată că, deși educația superioară continuă să fie un factor important în reducerea șomajului, eficacitatea ei variază în funcție de contextul economic și politic al fiecărei țări.