Angajatorii din România suportă în medie 12,5 euro pentru fiecare oră lucrată de un salariat, conform unor date europene recente. Această valoare plasează țara noastră înaintea Bulgariei și Serbiei, însă în urma Ungariei, într-un context regional marcat de diferențe economice semnificative.
Costul orar al muncii reprezintă un indicator cheie pentru investitori și factori de decizie economică, influențând atât politicile salariale, cât și competitivitatea pe piața internațională. El reflectă nu doar salariile brute, ci și contribuțiile sociale și alte cheltuieli aferente angajării.
În ultimul an, acest cost a înregistrat o creștere substanțială de peste 10%, iar comparativ cu trimestrul anterior, avansează cu 1,53%. Presiunile salariale și majorările la contribuțiile sociale se regăsesc direct în structura prețurilor finale ale produselor și serviciilor.
Printre sectoarele cu cele mai dinamice creșteri se numără energia și utilitățile, industria extractivă, dar și domeniile financiare și de asigurări. Pe de altă parte, hospitality-ul, divertismentul și unele servicii administrative au înregistrat ușoare scăderi.
Aceste evoluții conturează o imagine complexă a pieței muncii românești, într-un moment în care atragerea investițiilor străine și menținerea competitivității costurilor devin tot mai importante.
