București, 2025 – În contextul în care țara noastră își intensifică eforturile de aderare la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), autoritățile au propus un proiect care introduce, începând cu anul 2026, o modificare semnificativă în calculul impozitului pe profit. Noua prevedere vizează limitarea deductibilității pentru anumite categorii de cheltuieli efectuate cu entitățile afiliate, atât din țară, cât și din străinătate.
Conform proiectului, cheltuielile legate de proprietatea intelectuală, management, consultanță și dobânzi vor fi considerate nedeductibile fiscal dacă depășesc 3% din totalul cheltuielilor de același tip. Însă, definiția entităților afiliate, preluată din reglementările contabile și nu din cele fiscale, creează deja primele discrepanțe. Spre exemplu, firmele deținute de rude până la gradul III nu sunt considerate afiliate din punct de vedere contabil, dar sunt tratate ca atare fiscal. Mai mult, persoanele fizice sunt excluse din sfera de aplicare, deoarece nu sunt definite ca „entități”.
Această noutate generează inegalități evidente: o filială română a unui grup internațional va fi supusă restricțiilor atunci când achiziționează servicii de la alte companii din grup, în timp ce o firmă deținută de un soț sau copil nu va fi afectată de aceleași reguli în relația cu societățile controlate de soție sau părinte.
O altă problemă majoră o reprezintă lipsa de claritate în definirea categoriilor de cheltuieli. De exemplu, serviciile IT sau cele de asistență tehnică pot fi sau nu considerate consultanță? Și unde se încadrează activitățile de resurse umane sau cele de supraveghere? Aceste neclarități pot duce la interpretări variate și dispute cu autoritățile fiscale.
Mai delicat este aspectul privind cheltuielile de proprietate intelectuală și amortizările aferente, care, în unele cazuri, sunt capitalizate și tratate ca imobilizări. Proiectul nu precizează dacă și acestea intră sub incidența limitării de 3%.
Criticii acestei măsuri susțin că ea contravine principiului neutralității fiscale, garantat de Codul fiscal, care prevede egalitatea de tratament a tuturor investitorilor. Prin impunerea unor restricții suplimentare tranzacțiilor dintre firmele afiliate, se creează un dezavantaj pentru companiile care apelează la servicii interne grupului, în defavoarea celor care lucrează cu furnizori externi.
În concluzie, noua reglementare, deși are intenția de a corecta o prevede
