Rezervele valutare ale României au înregistrat o creștere semnificativă în luna august, cu aproape două miliarde de euro, potrivit datelor publicate de Banca Națională. Această creștere a avut un impact pozitiv asupra raportului dintre rezerve și datoria externă pe termen scurt, care a scăzut la 77%, după ce în martie acesta se apropia de 90%.
Deși nu există o prevedere legală care să impună ca rezervele să depășească datoria pe termen scurt, experții financiari recomandă respectarea acestui principiu pentru asigurarea stabilității economice. Regula Guidotti-Greenspan, promovată și de Fondul Monetar Internațional, susține că rezervele unei țări ar trebui să fie cel puțin egale cu datoria externă pe termen scurt. Această abordare este considerată esențială pentru gestionarea riscurilor asociate cu retragerile bruște de capital și cu crizele de lichiditate.
În practică, respectarea acestui standard oferă multiple beneficii: reduce riscul de criză externă, sporește încrederea investitorilor și oferă o protecție împotriva atacurilor speculative. De-a lungul timpului, puține economii emergente au reușit să mențină constant acest raport, România incluzându-se printre țările care au încălcat regula în perioada crizei financiare din 2008.
O altă dimensiune importantă o reprezintă gestionarea strategică a rezervelor. Raportul anual al Băncii Naționale a României evidențiază o ajustare majoră a portofoliului, cu o creștere substanțială a expunerii în dolarul american, care a ajuns la 26,3% din totalul rezervelor. Această decizie a fost motivată de randamentele superioare obținute în valută americană (4,89%) față de euro (3,58%).
Diversificarea valutară a continuat să fie o prioritate, cu performanțe notabile în lire sterline, coroane norvegiene și dolari canadieni. Aceste strategii au contribuit la obținerea unui profit record de aproximativ patru miliarde de lei în anul 2024.
Menținerea unor rezerve valutare robuste rămâne o componentă cheie a politicii economice, asigurând capacitatea țării de a face față unor potențiale șocuri externe și de a menține credibilitatea financiară pe plan internațional.
