
Radu Burnete, consilier prezidențial, a evidențiat într-o recentă apariție televizată dezechilibrul dintre numărul angajaților din sectorul public și capacitatea sectorului privat de a-i susține financiar. Potrivit acestuia, cei aproximativ 5 milioane de lucrători din mediul privat sunt puși într-o poziție dificilă, fiind nevoiți să finanțeze, prin taxe și impozite, un aparat bugetar care depășește 1,3 milioane de angajați.
Burnete a subliniat că doar 64% dintre românii în vârstă de muncă sunt angajați, un procent mult sub media regională, care se situează între 75% și 76%. Această situație creează o presiune financiară semnificativă asupra celor care contribuie la bugetul de stat, mai ales într-un context în care evaziunea fiscală și economia subterană reduc și mai mult resursele disponibile.
„Avem un aparat public disproporționat față de ceea ce poate susține sectorul privat. Dacă adăugăm la această ecuație evaziunea fiscală, devine clar că cei care plătesc taxe în mod corect sunt împovărați excesiv”, a explicat consilierul.
El a menționat că atât președintele, cât și premierul, au ca prioritate combaterea evaziunii și reducerea economiei gri, pentru a asigura o distribuire mai echitabilă a sarcinilor financiare. „Nu este corect ca unii să plătească mereu, în timp ce alții evită obligațiile fiscale. Trebuie să punem capac acestor practici”, a adăugat Burnete.
O altă problemă ridicată este structura ineficientă a statului. Există instituții subdimensionate, unde procedurile durează excesiv de mult, dar și altele supradimensionate, cu personal disproporționat față de nevoile reale. „De exemplu, unele consilii județene au 100 de angajați, altele 400. Diferențele sunt mari, fără o justificare clară”, a remarcat el.
Conform datelor Ministerului Finanțelor, în februarie 2025, în sectorul public erau peste 1,3 milioane de posturi ocupate, majoritatea în administrația centrală. Această creștere continuă a numărului de bugetari ridică întrebări serioase despre sustenabilitatea pe termen lung a sistemului.
Burnete a concluzionat că, fără reforme structurale și fără reducerea evaziunii, presiunea asupra sectorului privat va deveni insuportabilă, afectând în cele din urmă întreaga economie.